Echipa educationala

Gradinita Mariposakids - Dana Cristina IonDana Cristina Ion

Director
In urma cu doi ani (pe cand fetita mea avea 1 an si jumatate) am inceput sa tin ateliere de dezvoltare prin arta pentru copii intre 8 luni si 3 ani, acompaniati de pariniti. Bucuria de a lucra cu copiii speciali din ziua de azi, copii asertivi (care atunci cand vor sa spuna NU, nu ezita sa ne tranteasca un NU cat toate zilele) care invata foarte bine in grup, prin comunicare, a generat ideea unui nou proiect. Si anume, ideea formarii unei gradinite in care educatia sa aiba loc prin joc, poveste si arta; o gradinita naturala, cu oameni autentici, care sa poata sustine prin CALDURA si profesionalismul lor cresterea armonioasa a copiilor. A inceput cautarea echipei, apoi au avut loc cateva intalniri si de atunci pana azi, cand in sfarsit o vedem materializata a trecut mai bine de un an.

Intre timp am inceput facultatea de Pedagogie primara si prescolara si formarea in Art terapie, pentru ca am simtit nevoia de a sustine cat mai complet cresterea copiilor cu care lucrez si a Marisei (fetita mea), bineinteles.

Studii :
- Formare in Art-terapie, metoda Phronetik, Viena.
- Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei - specializarea pedagogie primara si prescolara
- I.D.E.P. Barcelona, Fotografie generala si tehnici vechi
- Academia de studii economice Bucuresti, Relatii economice internationale



Armand Giurea

Coordonator programe educationale
Profesor pentru invatamantul primar si prescolar cu o experienta de 7 ani , absolvent al Colegiului National Vocational „Nicolae Titulescu” din Slatina (profil pedagogic), absolvent al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, in prezent masterand Ped-ARTe (Pedagogii alternative si arta treatrala) din cadrul aceleiasi institutii.
Preocuparile mele in domeniul educatiei sunt strans legate de recent- redactata lucrare de licenta „Valorile morale ca fundament al educatiei in scoala contemporana”.

Reperele ce-mi ghideaza viata si activitatea si pe care doresc sa le transmit mai departe sunt Binele, Frumosul si Adevarul. Consider ca un cadru didactic are datoria de a fi model si sursa de inspiratie pentru copiii cu care interactioneaza, un bun companion pe drumul cunoasterii.
Actul educativ este unul viu, dinamic, asa ca nu sunt adeptul retetelor. Fiecare copil este unic, are propriul rimt de dezvoltare, propriul mod de invatare, propriile necesitati si curiozitati, in consecinta, fiecare relatie pe care o construiesc la grupa are specificul ei. In aceasi timp, acord o deosebita importanta felului in care copiii relationeaza intre ei si felului in care acestia functioneaza ca grup.
Activitatea specifica varstei prescolare este joaca, asa ca principala metoda pe care o folosesc este jocul, sub diferitele sale forme.
Ma bucur sa fac parte din echipa „Mariposa Kids” si sa lucrez alaturi de oameni cu care impartasesc aceeasi viziune asupra educatiei, aceleasi valori si aceeasi dorinta de a ridica nivelul invatamantului autohton.



Mariposakids - Simona Grigore
Simona Bob

Am terminat facultatea de Pedagogie in anul 2005 in cadrul Universitatii Petrol-Gaze din Ploiesti. In facultate m-au atras foarte mult cursurile de Psihologia copilului, Psihopedagogie speciala, Managementul educatiei si Consiliere educationala.

Inca din ultimul an de facultate am inceput sa lucrez ca educator in cadrul unei gradinite private, urmand, ca apoi, sa acumulez o experienta de sase ani in acest domeniu. O experienta semnificativa cu copiii de varsta prescolara am avut-o cand mi-am facut stagiul de practica intr-un centru destinat copiilor defavorizati si cu nevoi speciale.

Modul lor inocent, plin de bucurie si speranta de a privi viata ma incarca cu energie pozitiva ori de cate ori eram in preajma lor. M-a impresionat foarte mult un copil autist cu care am facut cateva exercitii. Am admirat curajul, increderea, curiozitatea si bucuria de care a dat dovada in timpul exercitiilor.

Timpul petrecut cu „piticii” din acel institut mi-a intarit decizia de a lucra cu copiii in viitor. Atat din aceasta experienta cat si din cea de educator am invatat ca cele mai bune rezultate in educarea copilului vin dintr-o abordare centrata pe copil si pe nevoile acestuia.

Este mai productiv sa incurajezi copilul sa dea frau liber creativitatii, sa inteleaga si sa exploreze mediul in ritmul si stilul propriu, adultul fiindu-i doar un ghid in drumul sau spre crearea propriei identitati.


 

Cristina Damaschin

Desi de cand eram mica imi placea mult sa am grija de copiii mai mici decat mine, abia pe la sfarsitul clasei a doisprezecea, pe cand ar fi trebuit sa-mi aleg facultatea in functie de ceea ce as fi vrut sa fac mai departe in viata, mi-am dat seama ca as fi vrut tare mult sa devin educatoare, sa lucrez cu copiii.
Insa impedimentul era ca nu facusem liceul pedagogic si nu aflasem inca de Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei pentru a urma cursurile ei.

Pe atunci insa nici nu visam ca peste doar 2 ani, dintr-o intamplare fericita, mi se va oferi sansa sa lucrez cu copiii. Si de atunci ma bucur de fiecare zi in care zambetul si ghidusenia celor mici ma fac sa uit de grijile cotidiene si imi dau putere sa razbat prin viata.

Faptul ca eu, ca educator contribui la formarea viitorului adult mi se pare o mare responsabilitate, totodata insa am si o mare satisfactie vazand cresterea armonioasa a copiilor. Fiind o persoana joviala, sociabila, echilibrata si iubitoare de frumos, incerc sa transmit si copiilor aceste calitati.

De multe ori am fost intrebata cum de pot lucra cu copiii avand in vedere galagia, provocarile care apar din partea lor, cum de am atata rabdare? Raspunsul e unul singur: din fire nu sunt o persoana rabdatoare; de multe ori in anumite situatii tensionante actionam impulsiv, ma enervam rapid, insa in lucru cu copiii am multa rabdare si tact.

Atunci cand iti place ceva dai tot ce ai mai bun si incepi sa lucrezi cu tine stiind ca esti un model pentru cei din jurul tau, respectiv pentru copii. Deci, trebuie sa fii un model demn de urmat, avand in vedere mintea lor absorbanta despre care ne vorbeste renumitul pedagog Maria Montessori.
Concluzia: si copiii ii educa pe adulti. Cred ca fiecare persoana care a devenit parinte a invatat foarte multe de la propriul copil.
Din dragoste pentru cel mic a lucrat cu propria persoana pentru a contribui la dezvoltarea armonioasa a copilului. În cei 6 ani de când am început activitatea în învățământul preșcolar, am descoperit că frumusețea și bucuria pe care le oferă lucrul cu copiii depășesc starile neplăcute din momentele dificile trăite, uneori, în profesia didactică.

Cea mai mare satisfacție este aceea să văd cum copilul reușeste, sub îndrumarea mea, să acționeze și să gandească singur, dobândind astfel, încredere în propriile puteri.

Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm”. Victor Hugo .


 RAFAELA LUTU


Ma numesc Lutu Maria Rafaela, sunt absolventa a Colegiului National Vocational "Nicolae Titulescu" din Slatina, profilul pedagogic cu specializarea educator-invatator si studenta a Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti.


Meseria de educatoare este o frumoasa profesie care pastreaza viu universul copilariei, un univers al bucuriei si al jocului. Este o ocupatie de suflet care este rasplatita cu zambete. Este, de altfel, o mare responsabilitate deoarece formarea personalitatii copilului depinde intr-o mare masura de activitatea didactica desfasurata de educator si imi doresc sa fiu un punct de sprijin in procesul dezvoltarii armonioase a copilului.


Este foarte important, ca si educatori, faptul ca ne dezvoltam si ne definim cu ajutorul copiilor si avem foarte multe lucruri de invatat de la ei. Naturaletea si sinceritatea creeaza o stransa legatura intre educator si copii si mi se pare un lucru minunat faptul ca primim atat de mult din aceste calitati din partea copiilor, calitati ce ne definesc intregul parcurs.


ANA DAMIAN

Pana la sfarsitul clasei a XII a nu ma gandeam vreodata ca o sa lucrez in invatamant, desi imi placeau foarte mult copiii. M-am hotarat sa urmez cursurile Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei in cadrul Universitatii din Bucuresti, unde am invatat foarte multe lucruri interesante despre dezvoltarea, gandirea si comportamentul copiilor, care m-au fascinat si m-au determinat sa merg mai departe. Sunt o fire ambitioasa, vesela, iubitoare si imi place sa realizez tot ce imi propun si sunt  gata sa invat, si  sa descopar lucruri noi odata cu cei mici.

Consider ca aceasta meserie de a fi educatoare, este cea mai frumoasa, deoarece vii cu drag la munca. Vii stiind ca te asteapta niste sufletele mici dornice de a invata, de a descoperi, de a se juca, de a iubi.

Ma consider norocoasa ca fac parte din echipa "Mariposa Kids" si le multumesc colegilor pentru sprijinul acordat si ca mi-au deschis portile in inceperea unei cariere frumoase!

 


RUXI RADU

Vin cu o experienta de 15 ani in advertising, ceea ce inseamna mai mult de patru mii de zile, ceva peste saptezeci de mii de ore, respectiv vreo 4,5 milioane de minute... cam in jur de 250 de milioane de secunde de PROVOCARI.

Provocari sa fiu creativa, sa vin mereu cu ceva nou, sa pun accentul pe beneficii, sa creez ceva de impact care sa starneasca interesul si curiozitatea si, mai presus de orice, sa spun adevarul.

Advertising-ul inseamna comunicare, inseamna sa studiezi publicul tinta pentru a-i intelege nevoile si pentru a afla care este cea mai buna cale de a-i transmite mesajul, pe care sa-l pui apoi in cuvinte atent alese si/sau in imagini atractive pentru a convinge.

Poate la prima vedere educatia si publicitatea par doua domenii diferite, dar eu gasesc si asemanari. Fiecare copil are modul lui de a percepe, de a actiona, de a raspunde, de a invata. Ca sa poti comunica cu el, trebuie sa il intelegi si pentru asta trebuie sa ii acorzi atentie si sa investesti timp. Copiii sunt diferiti si de aceea trebuie abordati in mod diferit. Ma straduiesc sa ma apropii de fiecare copil asa cum are el nevoie, sa ii explic in termenii pe care el ii poate intelege si care rezoneaza cu felul sau de a fi. Prin cuvinte, prin atitudine, cu iubire, cu calm, cu rabdare, consecventa, onestitate si respect.
La varsta prescolara copiii invata cel mai mult si cel mai bine daca li se ofera prilejul sa se joace in diverse moduri: singuri sau cu ceilalti copii, prin desen, forma si culoare, modeland, construind si transformand.

Exista o maxima care spune ca educatia este cea mai puternica arma pe care o poti folosi pentru a schimba lumea.

Asa cred si eu. Educatorii, alaturi de parinti, au un rol fundamental in a ii ajuta pe copii sa creasca frumos. De aceea, in orele pe care le petrec alaturi de ei in calitate de asistent de educator, incerc sa le transmit valorile in care cred. Lista e lunga, insa mentionez doar cateva: sinceritatea, generozitatea, respectul fata de ceilalti, respectul fata de natura. Ne jucam, ne distram si invatam - un proces de durata care va prinde contur in fiecare dupa-amiaza pe care o petrecem impreuna


ALEX BARBULESCU

Cred, cu tarie, ca la baza unei societati sanatoase si dornice de progres pe toate planurile sta familia, prima scoala pentru orice pamantean. Acolo ne nastem si ne incepem procesul educational, care se sfarseste in ziua in care ne terminam misiunea de aici. “Scoala” este cea de a doua familie si ma bucur ca pot face parte din aceasta tabara greu incercata.
Dupa zbuciumul adolescentei mi-am dat seama cat de importanti au fost profesorii pe care i-am avut si cat de mult m-au influentat intalnirile si discutiile cu acestia. Parcursul meu in presa romaneasca il datorez tatalui meu, care m-a facut sa ma indragostesc de carti de cand eram mic, dar si profesoarelor mele de romana din generala si liceu (Dna Niculescu si Dna Patrutescu).

Am urmat Facultatea de Stiinte Politice si incerc sa fiu un cetatean adevarat datorita parintilor mei si profesoarelor de istorie din generala si liceu (Dna Pacoste, Dna Stefan si Dna Chirita). Inca stiu matematica destul de bine datorita Dnei Tokacs din Scoala Generala Nr.150, Din Bucuresti si domnului Constantinescu, din Colegiul National Spiru Haret, actualmente director general al institutiei. Pasiunea mea imensa pentru muzica se datoreaza si dnei Vacarescu, profesoara mea din generala, care ne-a facut abonamente la Opera si Ateneu, cand inca nu stiam ce bine imi va prinde … Imi place tot ce e viu si respect tot ce e viu si viata datorita mamei mele, un biolog desavarsit, care a avut marea onoare sa lucreze in echipa cercetatororului, academicianul Nicolae Simionescu (pe care am avut placerea sa-l cunosc si sa discut cu el, ce-i drept la o varsta frageda (gradinita), dar intalnirile au durat ani … si au contat foarte tare, mai ales sa vad cum un adevarat “sef” isi trateaza angajatii). In prima facultate am avut privilegiul sa audiez cursurile marelui profesor de filosofie antica, Gheorghe Al. Cazan. Superbe cursuri! Seminaristul dlui Cazan, domnul Pintea ma facea sa ma trezesc la 6 dimineata si sa nu lipsesc deloc, chiar daca niciodata nu am fost o persoana matinala. L-am cunoscut si pe domnul Pruteanu si pe Domnul Paunescu … nu ma intereseaza alte aspecte decat ce au facut la catedra … si au fost intradevar miscatori pentru orice student care era insetat de cunoastere, de nou si de vechi. Mai putinul cunoscut frate al lui Dan Chisu, Lucian Chisu, profesorul de romana de la jurnalism m-a facut sa cred in steaua mea de ziarist si m-a ambitionat sa fac demersuri serioase in aceasta privinta pana cand am ajuns la o publicatie buna (Ziarul Gardianul – decedat, precum 90% din presa romaneasca).

Profesorul Daniel Barbu (fost ministru al Culturii) m-a uimit prin seriozitatea si prin pasiunea cu care ne tinea cursurile de la Stiinte Politice … totul era o poveste cu multe paranteze cu argumente si contra argumente presarate cu foarte multe referinte culturale … cursul perfect … si profesorul perfect, mai ales dupa ce a acceptat sa-mi coordoneze lucrarea de licenta cu titlul; “Miscarea hardcore si lupta pentru democratie”, o teza de protest pe care muzica punk rock si metal o adreseaza non stop regimurilor opresive si care semnaleaza derapajele politicului inca de la nasterea genului muzical. Domnul Carol Capita m-a castigat prin dinamica, ingeniozitatea si sinceritatea cu care ne aduna in jurul sau la masterul de la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti. Am analizat batalii descrise de genialul profesor J.R.R. Tolkien, din lumea de poveste ale marelui scriitor britanic, al carui fan inrait sunt.

Iubesc chitara si sunetele pe care le poate scoate datorita trupelor mele preferate ale caror nume ar putea umple inca 10 pagini, titulaturi variate de la jazz, clasic, trip-hop, hip-hop, rap, rock ,punk, metal hardcore, neo – folk, ambiental, electro … in general mult undergorund. Consider ca tot ce tine de meseria de educator trebuie sa vina vocational si tine foarte mult de constitutia intelectuala a individului si in primul rand de dorinta de a putea influenta in bine societatea in care se afla. Empatia este esentiala si mai ales dispozitia spre a cunoaste mereu ceva nou si de a invata prin joc pentru a putea sa tranzmiti cunostintele mai departe. Imi doresc sincer sa ajung si eu un nume pe o lista a fostilor elevi si sa isi aminteasca cu placere de prof-ul copilaros care asculta rock si era super de treaba … dar care tinea si la reguli … :) Imi veti spune ca de gradinita … de educatoarele mele nu am spus nimic … dar am pastrat asta pentru sfarsit … Dna Atanasiade si Dna Nusa au facut pentru mine gradinita un loc plin de prieteni si de multa caldura in care m-am dus mereu cu placere … foarte blande si mamoase, au creat o conexiune magica intre casa piticilor si fiecare micut de acolo .

Studii

Octombrie 2013 – iunie 2014: Master/zi, “Istoria ideilor si mentalitatilor”, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti;
Octombrie 2010 – iulie 2013 Licenta/zi, Facultatea de Stiinte Politice, Stiinte politice – limba romana, Universitatea Bucuresti;
Octombrie 2008 – iunie 2009, Master/zi, Facultatea de Jurnalism si Filosofie, specializarea Comunicare si relatii publice, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti;
Octombrie 2005 – iulie 2008, Licenta/zi, Facultatea de Jurnalism si Filosofie, specializarea Jurnalism,Universitatea Spiru Haret Bucuresti;
Septembrie 2001 – iulie 2005: Colegiul National Spiru Haret, Bucuresti, specializarea matematica-informatica, intensiv engleza.

 



Irina Osnaga

,,Ne nastem slabi, si avem nevoie de putere ; Ne nastem neputinciosi si avem nevoie de ajutor; Ne nastem mărginiţi, si avem nevoie de judecată; Ceea ce ne lipseste când venim pe lume si de care avem nevoie mai târziu, ne este oferit prin educatie".(,J.J. ROUSSEAU).

Lucrez in domeniul educational de patru ani de zile si cred cu tarie ca meseria de educatoare este una dintre cele mai nobile meserii. Arta de a fi educator este minunea de a ne oglindi zilnic in fata copiilor.
Pot spune cu mandrie ca mi-am ales aceasta profesie deoarece iubesc copiii foarte mult. Intotdeauna, am fost fascinata sa descopar cum fiecare copil evolueaza in parcurgerea etapelor din aceasta frumoasa calatorie, cea a gradinitei.
Satisfactia mea este atunci cand observ cum copilul sub indrumarea mea isi dezvolta propriile abilitati si reuseste sa isi gaseasca propriile raspunsuri la situatiile cu care se confrunta.

Faptul ca ei ma considera prietena lor si ma vad ca pe o mama a lor, nu poate decat sa imi produca unele dintre cele mai frumoase trairi si sentimente . Consider, ca nici o alta meserie nu mi-ar putea oferi atatea satisfactii, zambete și bucurii si doar in aceasta lume ma pot simti cu adevarat implinita.

Studii:

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti, 2009-2012.
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Departamentul pentru formarea profesorilor, cursuri de formare psihopedagogica, nivelul I, Universitatea Bucuresti, 2009-2012.
Master Probatiune, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti, 2012-2014. Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Departamentul pentru formarea profesorilor, cursuri de formare psihopedagogica, nivelul II, Universitatea Bucuresti, 2012-2014.